Carte al treilea ochi pentru vedere, Analiza personalizata- Saturn in Varsator (2020- 2023)

Legea este strictă carte al treilea ochi pentru vedere cei bogați și le insuflă înțelegere și egalitate. Legea este blândă pentru săraci și îi consolează.

Plătiți-vă datoriile la timp. Și pentru a nu uita niciodată aceste legi, acestea au fost gravate sub formă de sloganuri și atârnate pe toți cei patru pereți ai clasei. Cu toate acestea, viața noastră a fost nu numai sub semnul studiului și rigurozității.

Ne-am răsfățat cu jocuri și distracții pentru copii cu același zel ca în studiile noastre. Jocurile au ajutat la o mai bună adaptare la climatul dur al Tibetului, la schimbările bruște de temperatură. Este suficient să spunem că vara în sud temperatura ajunge la 30 ° C în timpul zilei, iar înghețurile pot lovi noaptea.

Iarna, Tibetul este în general foarte rece.

Carte: Lobsang Rampa "Al treilea ochi

Distracția noastră preferată a fost tirul cu arcul - acest joc întărește bine mușchii. Arcurile erau făcute din tisa adusă din India. Totuși, am făcut și arbalete din lemn tibetan. Nu am tras niciodată asupra țintelor vii - acest lucru este interzis de credința noastră budistă. Cu ajutorul unei frânghii lungi, servitorii, invizibili ochilor noștri, au ridicat și au coborât țintele fără avertisment. Majoritatea tovarășilor mei ar putea atinge cu exactitate ținta la galop.

Nici măcar nu aș putea sta în șa pentru o lungă perioadă de timp! Dar săriturile cu stâlpul au fost punctul meu forte. Ne-am împrăștiat rapid cu un stâlp de cinci metri în mâini și, sprijinindu-ne de pământ, am sărit.

Bibliografie

Am spus deja că colegii au fost mult timp în șa, picioarele lor nu erau atât de antrenate și mai slabe decât ale mele. De aceea am fost întotdeauna primul în acest tip de exerciții. Boltirea cu stâlpul are o mare importanță practică pentru noi, de exemplu, atunci când traversăm pâraie.

Mi-a fost amuzant să mă uit la tovarășii mei când, încercând să sar peste pârâu după mine, unul după altul a căzut în apă. Mersul pe piloți era o altă distracție. Urcându-ne pe ei, am jucat giganți, am aranjat lupte. Oricine a fost primul care a căzut de pe pilotă a fost considerat învins. Piloții le-am făcut noi înșine acasă - nu se punea problema să le cumpărăm într-un magazin de după colț.

Menajera noastră a fost un servitor zelos și a fost nevoie de o mare pricepere de convingere pentru a-l ruga pentru un copac pentru piloți și pași. Lemnul trebuie să fie plat, fără noduri, iar piciorușele triunghiulare sunt realizate din resturile materialului. Fetele și femeile tinere s-au jucat la volan - o bucată de lemn cu găuri găurite pe o parte și pene introduse în ele. Volanul a putut fi lovit doar cu piciorul.

Fetele, susținându-și fustele la o anumită înălțime pentru comoditate, au lovit volanul, încercând să prevină căderea la pământ. Era interzis să atingi naveta cu o mână - asta însemna descalificare imediată. Participanții cu experiență ar putea ține volanul în aer timp de până la zece minute, fără a permite o singură ratare.

Dar cel mai mare interes în Tibet, cel puțin în regiunea administrativă Yu, unde se află Lhasa, a fost zborul zmeilor. Acest joc poate fi considerat un sport național. Este adevărat, zmeele au fost lansate numai în anumite perioade ale anului. Pe baza observațiilor pe termen lung, s-a constatat că lansarea masivă a zmeilor în munți provoacă ploi abundente; acest lucru a fost carte al treilea ochi pentru vedere mâniei zeilor ploii, astfel încât lansarea a fost permisă numai în toamnă, în timpul sezonului uscat.

În unele perioade ale anului, oamenii nu au încercat nici măcar să țipe în munți, deoarece țipătul contribuie la condensarea rapidă a norilor de ploaie suprasaturați din India, ca urmare a cărei averse tropicale pot izbucni în locul greșit și în locul greșit loc. Deci, chiar în prima zi de toamnă, un șarpe singuratic atârna deasupra acoperișului Templului Potala.

Câteva minute mai târziu, întregul cer peste Lhasa era plin de alți șerpi de toate formele, dimensiunile și culorile. Au făcut coturi, au sărit și s-au legănat în vânturi puternice. Mi-a plăcut acest joc și m-am carte al treilea ochi pentru vedere mereu să fiu printre primii care mi-au zburat zmeul în cer.

Glanda Pineala (al treilea ochi) poate mierea îmbunătăți vederea

Noi am făcut aceste avioane noi înșine. De obicei șarpele consta dintr-o ramă ușoară din bambus, acoperită cu mătase frumoasă.

Ni s-a dat de bunăvoie acest material de înaltă calitate, deoarece un zmeu bun era o chestiune de onoare pentru fiecare casă decentă.

Adesea am atașat capul, aripile și coada la cutia principală, iar șarpele a luat forma unui dragon teribil. Am jucat bătălii întregi, în timpul cărora fiecare dintre noi a încercat să arunce șarpele inamicului la pământ.

Pentru a face acest lucru, am coborât frânghia zmeului cu cioburi de sticlă sau am acoperit-o cu adeziv amestecat cu praf de sticlă, în speranța că frânghiile adversarului ar putea fi tăiate și apoi câștigătorul își va lua aparatul.

Uneori, ne-am strecurat pe stradă seara târziu și am lansat zmee, după ce am fixat anterior felinare mici cu ulei în cap și corp. Ochii dragonilor noștri s-au luminat cu o lumină roșie, corpurile multicolore s-au evidențiat și pe cerul negru.

Acest joc a fost deosebit de interesant în perioada în care se așteptau ca marile rulote de iacuri din provincia Lho Dzong să sosească carte al treilea ochi pentru vedere Lhasa. Și, bineînțeles, am vrut cu adevărat să-i sperii până la moarte.

Unul dintre trucurile scăderea necorectată a acuității vizuale a fost că trei cochilii de diferite dimensiuni au fost introduse în șarpe și au fost așezate astfel încât șarpele să înceapă să emită gemete supranaturale din fluxul de aer care trece prin ele.

Adevărul este că fiecare individ uman, dispune de această dotare spirituală, codată în ADN-ul său. Educaţia şi regulile sociale impuse de către sistemul existent, fac în aşa fel încât, cu timpulasemenea calităţi spirituale să se estompeze şi să intre într-un fel de adormire. Nu toţi copii spun lucruri trăznite Cunosc de exemplu cazul unei fetiţe care, pe vremea când avea doar 6 ani vedea foarte clar în câmpurile subtile ale omului. Aceasta avea posibilitatea de a depista, nu doar organul afectat, ci şi cauza dezechilibrului acelui organ anatomic.

Ne-am imaginat că aceste gemete nu s-au diferit de sunetele dragonilor care izbucneau în foc și am fost siguri că vor trece prin negustori până la os. Imaginația unui copil a sugerat ce orori trăiesc nefericiții în vagoanele lor în momentul în care dragonii noștri țipă peste cap cu un urlet.

Noi înșine am fost răciți de acest gând. Nici nu-mi puteam imagina că aceste jocuri mă vor ajuta în viitor, când trebuie să zbor cu zmee. Dar atunci a fost doar un joc - dar cât de incitant! Au fost și jocuri periculoase. De exemplu, am construit zmee uriașe, de până la doi sau trei metri pătrați, cu aripi în lateral. Le-am târât până la stâncă, unde erau curenți de curent deosebit de puternici.

Legându-ne cu un capăt al frânghiei în jurul taliei, lăsăm calul să galopeze. Zmeul a urcat brusc.

Urcând din ce în ce mai sus, a întâmpinat un flux puternic de aer, carte al treilea ochi pentru vedere a fost ridicat brusc din șa și, de ceva vreme, s-a repezit la trei sau patru metri deasupra solului, agățat de o frânghie. Unii evadatori au fost aproape rupți în două, pentru că au uitat să-și elibereze picioarele din timp de etrieri. Mi-a fost mai ușor: eram obișnuit să cad de pe cal și am sărit la timp, cu mare plăcere continuând să zbor zmeul.

Uitând toată precauția și lansându-mă în toate noile aventuri, am constatat că, dacă în momentul ridicării zmeului pentru a trage brusc frânghia, zmeul se ridică și mai sus și astfel zborul poate fi prelungit pentru câteva secunde. Odată am tras frânghia cu atâta sârguință și entuziasm - și vântul m-a ajutat și pe mine - încât am fost dus până pe acoperișul unei case țărănești, unde proprietarul descompusese combustibilul pentru iarnă.

Țăranii noștri locuiesc în case cu acoperiș plat. Răspândesc excremente de iac pe ele, care sunt apoi arse uscate în vetre. Casa pe care am căzut-o pe acoperiș era făcută din brichete de nămol uscat, nu din piatră ca majoritatea caselor din Tibet.

Am fost târât de-a lungul acoperișului, gunoiul de grajd pe jumătate uscat împrăștiat în toate direcțiile, o parte din el a căzut în gaură pentru fum și apoi m-am prăbușit și acolo, chiar pe capetele nefericitei chiriași. Aspectul meu, desigur, nu i-a mulțumit prea mult pe proprietari. Ei l-au întâmpinat pe oaspete cu strigăte furioase și, pentru început, gazda furioasă mi-a dat o bătaie bună, apoi m-a dus la tatăl meu.

La rândul său, tatăl meu mi-a prescris o altă doză de medicină corecțională. Am dormit pe burtă în noaptea aceea. A doua zi, viața mea a devenit și mai complicată: a trebuit să strâng cantitatea necesară de gunoi de grajd în grajd și să o împrăștie în ordinea corespunzătoare pe acoperișul aceleiași case țărănești.

Munca, s-ar putea spune, carte al treilea ochi pentru vedere pentru un copil care nu are fundul vederii șase ani. Dar toată lumea, cu excepția mea, s-a simțit bine: colegii mei au râs de mine până la capătul inimii, țăranul a primit de două ori mai mult combustibil decât el, iar tatăl meu a arătat din nou tuturor cât de strict, dar corect este. A doua noapte a trebuit să dorm pe burtă - călăritul nu mi-a servit drept mângâiere.

Se poate părea că am fost tratat prea dur, dar trebuie să obiectez: nu există loc pentru cei slabi în Tibet. Lhasa este situat la o altitudine de patru mii de metri deasupra nivelului mării, clima sa este foarte dură, temperatura variază foarte mult; alte așezări sunt situate chiar mai sus, iar persoanele cu o sănătate precară reprezintă o povară grea pentru alții.

Acesta este motivul pentru creșterea dură a copiilor și nu există alte motive aici, la fel cum nu există loc pentru cruzime de dragul cruzimii. În zonele înalte, tibetanii scaldă nou-născuții în cursuri de gheață pentru a afla dacă bebelușul este suficient de puternic și are dreptul să trăiască. De mai multe ori am văzut mici procesiuni care se îndreptau spre izvoarele de gheață la o altitudine de aproximativ 6 mii de metri deasupra nivelului mării.

Ajungând la loc, cortegiul se oprește.

• Test de hipermetropie și miopie
• Vedere ca un tub
• Trezirea celui de-al treilea ochi — chiar functioneaza!
• Cum Se Aplica Planul Buncarele Secrete viziune de 55 de ani Exerciții video pentru restabilirea vederii miopatie miopie, principiul schimbării punctelor de vedere vedere încețoșată din cauza creșterii.
• Test de distanță vizuală
• De ce viziunea este plus și minus
• Noi tehnologii de restaurare a viziunii

Bunica ia copilul în brațe, întreaga familie se adună în jurul ei - tată, mamă, rude mai apropiate. Copilul este dezbrăcat, iar bunica scufundă corpul mic în pârâu până la gât, astfel încât să rămână un singur cap la suprafață.

Frigul pătrunde copilul din când în când, el devine instantaneu roșu, apoi devine albastru. În curând plânsul se oprește - bebelușul nu mai poate protesta. Se pare că este deja mort, dar bunica are o experiență considerabilă în acest domeniu: îl scoate din pârâu, îl șterge și îl îmbracă. Va supraviețui copilul? Aceasta este voia lui Dumnezeu! Dacă moare, înseamnă că mai puțină nenorocire îi va cădea la sorți. Într-o țară cu un climat atât de rece, un astfel de test se efectuează din cele mai bune intenții - nu trebuie să-i lăsăm pe cei slabi și bolnavi acolo unde aproape nu există îngrijiri medicale.

Moartea mai multor bebeluși este considerată aici un rău mai mic decât viața mai multor invalizi incurabili. După moartea fratelui meu, studiile mele trebuiau accelerate, deoarece la vârsta de șapte ani trebuia să mă pregătesc pentru o carieră.

Și așa spun astrologii.

Activarea celui de-al treilea ochi

În Tibet, orice decizie - de la cumpărarea unui iac până la alegerea unei profesii - se ia conform previziunilor unui astrolog. Un astfel de moment se apropia în viața mea: chiar în ajunul împlinirii a 7-a aniversare, mama mea urma să organizeze o recepție măreață și să invite întreaga societate înaltă la ea pentru a asculta predicțiile astrologilor.

Mama mea era o femeie cu o corpulență remarcabilă, dolofană și cu părul negru. Femeile tibetane poartă forme speciale din lemn pe cap, prin care trec și își coafează părul în cel mai bizar mod. Aceste forme sunt de obicei lăcuite, incrustate cu pietre semiprețioase - jad, corali; în general, aceste produse au făcut mult timp obiectul unei arte foarte delicate.

Dacă coafura unei femei strălucește, de asemenea, unsă, atunci aceasta face o impresie foarte vie. Femeile noastre adoră rochiile din cele mai vesele culori, cu o predominanță a culorilor roșu, verde și galben.

Un șorț solid, cu o panglică orizontală, contrastantă, dar armonioasă, este un atribut aproape constant al îmbrăcămintei lor.

Trezirea celui de-al treilea ochi – chiar functioneaza!

În urechea stângă se poartă un cercel, a cărui dimensiune depinde de poziția din societate. Mama aparținea unei familii din cercurile guvernamentale și purta un cercel lung de peste 15 centimetri.

Am fost întotdeauna susținători ai egalității totale între bărbați și femei.

Dar, în gestionarea treburilor casnice, mama a mers mai departe - nu a recunoscut nicio egalitate. În elementul ei, se bucura de o autoritate incontestabilă, de puterea unui dictator - pe scurt, a făcut ceea ce și-a dorit.

În frământările și emoțiile emoționale legate de dispozitivul de recepție, ea s-a simțit cu adevărat ca un pește în apă. Și a reușit strălucit, deoarece călătoriile frecvente cu tatăl ei în India, Beijing și Shanghai i-au generat o mulțime de idei exotice care ar putea fi suficiente pentru mai mult de o viață!

După ce data recepției a fost stabilită, călugării au început să scrie invitații cu mare grijă și încântare pe foi groase, lucrate manual, de hârtie destinate mesajelor importante.

Mărimea fiecărui astfel de mesaj era de 30 pe 60 de centimetri și era sigilată cu sigiliul tatălui familiei. Mama a pus-o pe ea lângă sigiliul tatălui ei - un semn al apartenenței sale la linzi în oftalmologie familie nobilă.

Aveau și un sigiliu comun, deci erau expuse doar trei sigilii - invitația era un document grandios. Am tremurat de teamă la chiar gândul că sunt cauza unor evenimente atât de mari.

În acel moment nu puteam să știu că, în toată această aventură, rolul meu a fost mai mult decât modest: Evenimentul social a fost evidențiat.

Navigare în articole

Dacă mi s-ar fi spus atunci că primirea va crește prestigiul părinților mei, tot nu aș înțelege nimic. Și tot aș fi speriat.

Daca a-ti reusit,va rog sa-mi impartasiti si mi-e secretul,daca se poate. Marius22 June Raspunde Se poate prin post doar fructe și legume și apa de la izvor eu in 2 luni l-am deschis Iulian15 March Raspunde Si eu fac sa activez al3lea ochi. Am ajuns sa vad acea sfera albastra violet dar mai departe nu se intampla nimic. Cand imi fixez atentia in frunte ma doare foarte tare locul si durerea se duce in creier cred ca in pineala.

Au fost numiți mesageri speciali pentru a trimite invitații. Fiecare mesager stătea pe un armăsar de rasă și lua în mâini o tijă, la capătul căreia era atașat un pachet cu imaginea stemei familiei. Baghetele erau decorate cu panglici cu rugăciuni scrise pe ele, iar panglicile fluturau în aer în timpul călătoriei.

Când a sosit momentul trimiterii mesagerilor, sfârșitul lumii a început în curtea noastră. Servitorii erau răgușiți de țipete, caii scânceau, uriașii mastiferi negri latrau. După ce au băut ultima înghițitură de bere tibetană, călăreții și-au lăsat zgomotos cănile.

Apoi poarta principală se deschise scârțâind și întreaga cavalcadă se repezi înainte cu țipete sălbatice. Mesagerii tibetani care poartă un mesaj scris au, de asemenea, o versiune orală, iar conținutul celui de-al doilea poate diferi semnificativ de conținutul primului. În vremurile străvechi, bandiții care au pândit un mesager puteau intercepta un mesaj și, folosindu-l, lansau un atac asupra unei case sau procesiuni slab apărate.

Prin urmare, s-a născut obiceiul de a scrie mesaje false în mod deliberat pentru a atrage, la rândul său, tâlharii în capcană. Obiceiul de legătură dublă a supraviețuit până în prezent. Prin urmare, chiar și astăzi, un mesaj scris poate diferi de o versiune orală, care în acest caz este singura corectă.